O poveste perfectă de Crăciun

Cum arată pentru tine o poveste perfectă de Crăciun?
Pentru mine povestea perfectă este cea pe care o trăiam în copilărie, când mama încă trăia, când eram o familie întreagă.
Erau Crăciunuri de poveste, în ierni adevărate, cu zăpadă multă care scârțâia sub încălțări.

Veneam înghețată de la săniuș, și ma refugiam în bucătăria casei, locul unde se întâmpla magia.
Era ca un fel de atelier al lui Moș Crăciun, numai că aici nu se produceau jucării. Aici se produceau miresme și arome și gusturi, care urmau sa îmi marcheze toată viața și pe care, urma sa le asociez, pentru totdeauna cu Crăciunul.

Povestea mea de Crăciun este înseamnă forfota din bucătăria în care fiecare avea treaba lui.
Bine, noi, copiii, avea mai degrabă ca ocupație sa… încurcam. Sau sa furăm din compoziția de nuca și cacao ori din rahatul tăiat pentru cornulețe, ori să lingem telul cu care bătea compozita de chec.

Mirosul de brad, bradul împodobit în toate culorile, cu globuri care erau scoase cu mare grija din cutiile unde fuseseră păstrate peste vara.

Bananele, obținute cine știe cum de mama, puse la copt, pe ziarul de pe șifonier.

Și ,mai ales, mirosul de cozonac.
Copilăria mea, din epoca ceaușistă, a însemnat cu totul altceva decât este copilăria lui fii-miu. Cu toate alimentele raționalizate, cumpărate pe cartelă, nu puteai sa te duci oricând aveai tu chef, până la magazin, să iei niște faina, ouă, și ce-ți mai trebuie, ca să faci și tu un cozonac.

No way! Trebuia sa te asiguri, cu ceva timp înainte, ca ai adunat în cămara tot ce îți trebuie pentru cozonac.
Coaja de lămâie rasă și pusă, cu zahăr, în borcan, era ceva ce necesita eforturi mari. Ouăle le lua de la rude, de pe la țara. Făina, la fel! O cernea întotdeauna, căci nu era ea faina ca aceasta pe care azi, cu atâta ușurința, o iei de pe raft.

Dar cum putea să iasă acel cozonac!!!

Nicăieri, niciodată, nu am regăsit acest gust.
Poate ca, de fapt, nu este vorba doar de gust ci de toată atmosfera aceea, pe care aș da orice să o pot reînvia. Sau recrea.

Mama ținea foarte mult la tot ce înseamnă masa de Crăciun. Așa ca, pe 25, se întindea masa din sufragerie, se scotea fața de masa cu tematica de Crăciun, totul era aranjata ca la carte. Masa era plină de tot felul de bunătăți și sufrageria era plină de râsete și de veselie.

Pufos, aromat și rumen, cozonacul era vedeta mesei de Crăciun.

Nu pot da timpul înapoi, nici pe mama nu o pot readuce printre noi, dar pot încerca, măcar, să readuc mirosurile și obiceiurile copilăriei mele, în copilăria fiului meu.

Nu suntem noi mulți, așa cum mi-ar fi plăcut mie, dar, cei care suntem, ne putem crea o poveste perfectă de Crăciun.
Căci, da, pentru mine povestea perfectă este cea scrisă în familie, cu miros de cozonac și turta dulce, cu brad împodobit și luminat, cu un film de Crăciun privit ghemuiți, unul în altul, la tv.

Dacă și tu vrei sa încerci – îți las mai jos rețeta de cozonac, așa cum ii făcea mama, așa cum ii face sora mea, de când mama nu mai este. Așa cum, de ce nu?, îi fac eu.
După cm sigur știi deja, nu ai nevoie de multe ingrediente. Făină, zahăr, ouă, nucă, unt (sau ulei) sunt cele mai importante. Cel mai important este sa ai răbdare. Și drag.

Ingrediente

• 1 kg făină (eu folosesc Băneasa)
• zahăr
• 50 grame drojdie
• 500 ml lapte
• 5 ouă
• vanilie, rom -după gust
• coaja de lămaie și portocală (opțional/ după gust)
• cacao (2-3 lingurițe)
• 250-200 grame nucă (măcinată)
• 1 pachet unt

Mai întâi se face plămădeala. Pentru ea ai nevoie de

• 50 grame drojide (2 cuburi din acelea de care găsești oriunde)
• 1 lingura făină
• 1 lingura zahăr

Se desface drojdia cu puțin lapte călduț, se amesteca împreună cu făina și zahărul și se lasă la crescut 10-15
minute.

În paralel pune pe foc 500ml lapte + 300 grame zahăr până se topește zahărul.

Pe alt foc pune la topit un pachet unt.

Bate 4 ouă pană se fac spumă și adăugă, în ele, vanilie și rom, după gust.

Cand ai acesti 4 pasi gata, poți pune faina intr-un vas. 1kg de făină pentru cozonac, în mijlocul căreia faci un spatiu cat pumnul și pui o linguriță de sare și coaja de lămaie/portocală.

Se toarnă în făină toate cele de mai sus, astfel- plămădeala, laptele, ouăle bătute, untul. După fiecare se amestecă. Aici incepe munca, pentru că aceste amestec este nevoie să fie frămantat circa o oră.

Se lasă la crescut pana se dublează volumul. Trebuie să fie cald, sa nu fie curent deloc, toate ușile închise.

Cat timp crește el ca Făt Frumos, poți să pregătești umplutura.

Nuca, macinată, se amesteca cu zahăr, 2-3 lingurițe de cacao. Apoi cu albușul unui ou.

Cand a crescut suifcient de mult, se imparte aluatul în 4 părți egale. Se pregătește masa pentru întins aluatul, ungând-o cu unt /ulei/untura. Se întinde cu grija, cu sucitorul, aluatul (desigur fiecare dintre cele 4 părți), iar în interior se adaugă compoziția.

După ce se pun în forme se ung cu ou, mai exact cu gălbenușurile rămase. Peste se presară zahăr. Se lasă sa mai crească și în tava, pana ajung cât tava.

Se dau la cuptor, 45 minute în total. Primele 30 foc mic, apoi 15 minute mai puternic.

Rezultatul? Rezultatul aduce magia Crăciunului si arată cam așa.

În loc de încheiere

Suntem ca niște bureți și absorbim, fără încetare, mirosuri, arome, gusturi. Le asociem cu momentele în care ele au apărut. Devin parte din noi și fiecare dintre ele retrezește o stare, o senzație.
Mirosul cozonacului este mirosul Crăciunului, iar cozonacul pe masa înconjurata de familie, este povestea mea, perfectă, de Crăciun.

***SuperBlog 2022