Ce faci intr-o duminica mult prea de dimineata,cand pisica si-a adus o jucarie in pat si a inceaput sa zburde (plina de energie si chef de joaca) PESTE TINE? (noroc ca este usurica si nu mi-a zdrobit niciun organ intern!)
Regula numarul unu este sa nu deschizi ochii. Sub nicio forma!!!
Regula numarul doi este sa nu scoti niciun sunet, chiar daca simti cele patru picioare pisicesti tropaind peste ficat sau poposind pe splina si-ti vine si sa deschizi ochii si sa ii zici vreo doua! Nu-i zici, pentru ca STII ca, daca dai semne ca te-ai trezit, va urma o serenada de miau-miorlau care o sa goneasca si ultima urma de somn.
Asa ca iti tii gura. Strangi din pleoape, chiar si cand SIMTI ca se holbeaza la tine de la cativa centrimetri de fata ta. Aproape ca-i simti mustatile pe fata. Da’ tu te faci ca dormi. Poti mima si-un sforait, daca vrei sa fii mai convingatoare.
Asa exista o sansa sa o simti cum se face covrig undeva la picioarele tale si adoarme, iar tu iti poti continua somnul pana tarziu.
Ah, well, azi n-a fost cazul!
De obicei tine, dar azi, desi nu mi-a servit suita de miorlauri, a avut un moment de tandrete maxima in care a tors si a facut atatia cozonacei PE PATURA MEA (implicit pe mine!), urmat de cateva capete in nas-gura (u know what I mean!), incat am cedat si m-am dat jos din pat.
Si, uite-ma, intr-o duminicea dimineata, la ora 8, cu o cafea mare in fata, cu o friptura deja pusa la cuptor, cu pisica DORMIND (desigur!!!) pe calorifer, langa mine, in bucatarie.
Ma gandesc ca, de fapt, ar fi dragut sa ii fiu recunoscatoare caci, iata, a facut sa se intample minunea: sa deschid laptopul si sa scutur praful de pe bloguletul acesta!
Pentru ca, trebuie sa recunosc, tare prafuit este!
Nu ca n-as fi avut ce sa scriu in ultimele luni! Ca doar anul trecut a fost un an plin cu „de toate”, iar finalul de an nu s-a lasat nici el mai prejos.
Asa ca….ohoho… cate as fi avut de scris!
Numai ca, de cate ori ma pleznea vreun zvac de scris, si-mi zbarnaiau cuvintele in cap, tot de atatea ori aparea altceva, mult mai important sau mai urgent, de facut.
Sau pur si simplu… mi-era lene sa scriu. Da, da, exact! LENE! (in aproape doua saptamani de vacanta sigur as fi apucat sa scriu si pe aici daca nu preferam sa LENEVESC!)
Pe de alta parte acea perioada de dolce far niente a fost cadoul meu pentru mine, dupa un 2022 absolut nebunesc!
Da’ gata! Gata cu lenea!
Sper ca, daca tot am spart gheata azi, sa trec ceva mai des pe aici.
Nu de alta, dar, daca n-o s-o fac, o sa imi explodeze capul de cate povesti de neadormit se tot strag in el si nu sunt scoase la lumina.
Si-ar fi pacat de asa frumusete de cap, zau! 🙂
Povesti de neadormit 