În bucătăria micuță, bucătăria de vară, mama și bunica trebăluiau cu spor, de cum dădeau zorii. Cand mă trezeam eu și dădeam fuga să văd ce fac ele, oalele erau deja pe plită și bucătărioara bunicilor era plină de miresme îmbietoare.
Îmi trăgeam un scaun mic, cu trei picioare, unul dintre scaunele făcute chiar de bunicul, și rămaneam acolo, cu ele, să casc gura la ce vorbesc și să mă uit la tot ce se întâmpla. Căci multe minunății se întâmplau în bucătaria aceasta!
Era cea mai însuflețită parte a casei, mai ales în zilele în care făceau pastele de casă. Eram fascinată să văd cum, din mâinile lor, ieșeau toate acele fâșii lungi și subțiri, pe care le puneau, mai apoi, la uscat, întinse prin toată încăperea.
În zilele acelea bucătăria bunicilor mei devenea Țara Tăiețeilor.
Procesul de fabricație nu era deloc unul simplu. Făina trecea prin sita mare, ca o ninsoare liniștită dintr-o seară de iarnă. Când mormanul de faina era suficient de mare, pumnul mic și muncit al bunicii, se afunda exact în mijlocul mormanului ca să facă un culcuș rotund, primitor, pentru ouăle ce urmau să poposească acolo. Apoi frământa și tot frământa, până obținea o sferă de cocă, pe care o lăsa să se „odihnească”, învelită într-un prosop de borangic.
După binemeritata odihnă, aluatul era luat la întins cu sucitorul de lemn. Îl întindea, îl împăturea, iar îl întindea, iar îl împăturea. Era un proces migălos, dar bunica îl făcea cu mare atenție și răbdare. Abia după ce făcea aceste mișcări de multe ori, venea momentul în care întindea foaia și, după o ultimă împăturire, începea să o taie în fașiile acelea potrivit de grosuțe, care urmau să devină tăiețeii ei renumiti.
Unii dintre ei urmau să devină cuiburi gălbioare, în castroanele cu supă de pui, alții urmau calea tăvii pentru o budincă delicoasă cu branză de vaci, iar alții… alții urmau să fie cea mai spectaculoasă și mai rară mancare pe care o făcea bunica. Nu o făcea des, pentru că nu mereu avea ingredientele necesare ei, dar, atunci când o făcea, ni se băteau turcii la gură mâncând, de bună ce era!
Când găsea bunicul, colindând prin pădurile din capătul satului, ciuperci, era mare sărbătoare.
Atunci apăreau și cele două vedete ale mesei gătite de bunica: tocănița de ciuperci și pastele cu ciuperci. Erau vedete pentru că, în acea perioadă optzecista, în magazinele din oraș nu găseam ciuperci.
Gustul acela special al mâncărurilor la care ne strangeam toți, în jurul măsuței mici din bucătăria de vară, mi-a rămas întipărit în memoria afectivă. Pentru că el este gustul unor vremuri fără griji, amintirea unei perioade în care toți ai mei trăiau și ne bucuram de zile frumoase, împreună.
În căutarea gustului pierdut
Mulți ani mai târziu, încercând să refac acel gust, am tot testat această rețetă.
Pot să-ți spun că, după destule încercări, nu toate reușite, am reușit să recreez rețeta aceea, să readuc înapoi în viața mea unul dintre cele mai speciale gusturi din copilărie.
Mai mult, este una dintre mâncărurile favorite ale copilului meu, iar asta înseamnă că, astfel, reușesc să duc mai departe tradiția și să creez eu, la rândul meu, amintiri.
Sigur că eu nu fac taieței de casă, nu am nici timpul, nici dispoziția să fac asta. Și apoi, de ce aș face eu, în casă, când am la îndemână pastele cu gustul copilariei, pastele de la Băneasa.
De mai bine de 15 ani Băneasa este lider pe piața românească a pastelor făinoase, dar și unul dintre cei mai mari jucători din piața, în Europa Centrală și de Est. Pastele lor sunt paste de grau dur, ceea ce asigură culoarea aurie și calitatea lor excelentă. În plus, să-ți dau un hint, fiind din grâu dur, poți sta liniștită în ceea ce privește conținutul caloric.
Rețeta de mai jos este una destul de ușor de pregătit, iar ce rezultă, vei vedea, merită din plin cele 20 minute consumate pentru pregătirea ei.
Îți voi lăsa și cateva hinturi, care să te ajute să îți iasă bine din prima! Lucruri pe care le-am învățat în timp, încercând tot felul de rețete de paste cu ciuperci.
Ingrediente
- 160 grame de paste, eu am folosit Tagliatelle grau dur Baneasa
- 200 grame ciuperci- ce ciuperci dorești
- 100 ml supă vegetală (poate fi înlocuită cu vin alb, eu, care hrănesc și un copil, prefer rețeta cu supă)
- 1 cațel mic de usturoi
- 1 ceapă (eu prefer ceapa roșie, tu folosește, dacă vrei, ceapă galbenă sau, dacă dorești, ceapă verde)
- 1 lingură ulei de măsline (poți merge pe două, dacă preferi să iasă mai cremos)
- 1 linguriță de unt
- pătrunjel verde, proaspăt
- câteva roșii cherry (opțional)
- sare și piper (după gust)
Pune apa la fiert, iar în apă adaugă un praf de sare. Când începe să fiarbă adaugă pastele. HINT: lasă-le cu un minut mai puțin decât scrie pe ambalaj, pentru a obține ca rezultat paste al dente. Vei vedea, mai spre final, de ce îți spun asta.
În paralel, într-o tigaie suficient de mare, pune o lingură de ulei de măsline și lingurița de unt. HINT-tigaia mare te ajută când vei adăuga ciupercile, să nu rămână aerisite, astfel se vor face mult mai bine si mai rapid. În plus, aspectul lor va fi unul mai frumos.
Când s-au încins bine, adaugă ceapa, tăiată mic. După ce se înmoaie puțin (aprox 1minut), adaugă și usturoiul, tăiat marunt (eu prefer astfel, tu poți să îl pisezi). Când ambele sunt pătrunse de unt, adaugă ciupercile tăiate.
Adaugă supa de legume, pune un capac și lasă-le, împreună, aproximativ 8 minute. Din când în când verifică să nu scadă prea mult compoziția și să nu ai surprize neplăcute. Dcaă e nevoie, mai adaugă din supa de legume sau puțină apă. HINT: eu nu spăl ciupercile, așadar nu lasă multă zeamă. Dacă tu vrei să le speli, ai grijă să le lași la zvântat/uscat înainte să le adaugi. Altfel, vor lăsa zeamă multă și, până o scazi, ajung să fie prea mult gătite.
Între timp pastele s-au facut și le ai scoase din apă. NU le lăsa în apa în care au fiert, dacă nu vrei să ai surpriza să devină ceva care numai al dente nu este!
În tigaia unde sunt ciupercile adaugă și rosiile cherry, tăiate în jumătăți sau ăn sferturi. Este momentul să guști și să reglezi, după gust, cantitatea de sare/piper.
După alte 2 minute, în care lasi capacul pus și neapărat! focul mic, adaugă pastele.
Îți amintești că ți-am zis să le lași la fiert cu un minut mai puțin? Iată, acesta era motivul, acel minut se adaugă acum!
Pătrunjelul se adaugă exact la final, când ai stins deja.
După ce ai stins și ai adăugat patrunjelul le poți lăsa încă 1-2 minute, cu capacul pus, pentru a-și trage aromele și pentru a se „odihni”.
Rezultatul? Este delicios, hrănitor și foarte atrăgător vizual.
Atât de delicios încat vei mai vrea o porție!
Poftă bună și… dacă vei încerca rețeta, să îmi spui și mie cât de mult ți-au plăcut! Te asigur că o să îți placă!
***
SuperBlog 2022, proba 19- Paste BANEASA
Povesti de neadormit 