Avem timp. Avem spatiu. Avem SPACER.

Ne traim viata pe repede inainte. Cineva deruleaza cu rapiditate scena dupa scena, coloana sonora dupa coloana sonora. Azi e luni… imediat este vineri.

Ne grabim. Ne grabim sa ajunga (el) la timp la scoala. Sa prind eu bresa aceea in trafic, cea care imi permite sa fac mai putin de-o ora pana la birou. Sa prind verde-galbenul de la semafor… Sa prind un loc bun de parcare… Sa… Sa…

Si uite ca, in primavara aceasta, lucrurile stau altfel. Ceva ne-a oprit. Ceva ne-a oprit pe toti din fuga. Ceva (sau cineva..?) a intervenit in filmul zilnic al vietii noastre, in viata orasului, si a pus pe slow motion totul. De cateva zile am senzatia ca traiesc ca in scenele din Matrix…

Cand vine ceva atat de diferit si de nemaitrait peste tine, ai doua variante. Stai si te uiti la stiri si te lasi cuprins de panica (si de nervi!) sau… sau te bucuri de fiecare moment de relaxare pe care acum l-ai obtinut. L-ai primit cadou! Caci poti sa il vezi ca pe un cadou!

Pentru ca acum ai timp!

Acum nu mai stam cu ochii pe ceas!

Acum nu mai alergam haotic care incotro in vesnica noastra goana nebuna.

Respir… Inspir..

R E L A X A R E

Vrabiile ciripesc (libere si zalude!) la geam. Ma uit la ele si ma gandesc ca nu-mi mai amintesc de cand n-am mai avut timp sa le aud… sa le vad.

Soarele face un joc spectaculos de lumini si umbre prin toata camera. Nu am mai apucat acasa aceasta ora de o vesnicie.

R E L A X A R E

Pe el il aud din camera alaturata. Isi vede de joaca lui si il aud cum se foieste pe scaun, la birou. Am facut o alegere buna cand i-am luat unul dintre cele mai confortabile si practice scaune gaming.

Si tot o idee buna am avut cand l-am inarmat cu niste casti, caci asa pot sa imi aud si eu gandurile din cap! Am mutat in camera mea perechea de Boxe Spacer. Azi am dansat amandoi (de fapt am topait amandoi!) si am cantat. Mai intai pe Thunderstruck- caci m-a lasat pe mine sa aleg prima- apoi pe  Old Town Road. (V-am spus ca, momentan, nu avem aceleasi gusturi, da?! )

Acum am timp. Am timp sa fac sport si yoga (da, sala mea s-a inchis si ea) cu muzica mea preferata invadandu-ma. Daca n-as avea ca accesorii smartphone aceste casti SPACER, sigur mi-as auzi copilul cum striga la mine ca nu-i convine muzica. Deh, gusturi diferite.

Cand imi fac exercitiile mintea mea poate sa zboare unde vrea. Si zboara la vacante! Intodeauna zboara catre vacante! Mai ales acum, cand ma intreb daca o sa plecam de 1 mai la mare, asa cum facem de ani de zile. Stiu sigur ca in primul weekend cu liber la iesire o sa indes cateva haine in  rucsacuri , o sa arunc in masina cortul si sacii de dormit, o sa imi iau boxele portabile si.. drumul spre mare va fi al nostru! Gramada de vise o am deja la purtator. Am adormit-o putin, pentru o vreme. Doar putin! Si doar pentru o vreme!

..

Din visare ma trezeste doar vocea lui. A copilului.

-Mami, jucam si noi macao?

Jucam. Avem timp!

–Apoi un remi. Si facem si experimente din cartea aceea…

Facem. Avem timp!

..

Noptile de primavara calda au un farmec aparte.

Chiar si petrecute intr-un balcon, noptile de primavara au un farmec aparte.

Iar in aceasta primavara orasul parca respira altfel.

Imi pun un pahar de vin, imi fac picioarele ghem sub mine si-mi iau laptopul ca sa vad un film..

E.T Extraterestrul… cel venit din Spacer… pardon! Din spatiu.

ET nu vine la mine acasa. Spacer a venit.

M-a provocat la visat. Ceea ce am si facut, cu mare placere. Pentru ca visele sunt cea mai frumoasa forma prin care imaginatia e cu un pas mai aproape de realitate. Si avem nevoie de ele. Eu am mare nevoie de ele.

Mai ales acum cand… am timp!

***

Visat la invitatia Sapcer. Spring SuperBlog 2020. Proba 5.