Amintiri din viitor

Ziua 1. Vaaaai…ia te uită! A apărut prima probă! Ce drăguț! Ce îmi place! Ma dau, cu veselie pe net, pe siteurile recomandate de sponsor, ca sursă de informare. Rotițele se învârt! Sunt fresh. Notez ideile (când vin) pe unde apuc. Hai că îmi place ce-a ieșit! E gata articolașul numarul 1, da’l mai țin în draft căci, e așa de mișto încât vreau să îl țin doar pentru mine.

Ziua 3. Moamă ce mișto e și proba asta! Deja am ceva idei, am Ideea!!! Dadada, aceea! Cea pe care sigur, sigur nu o va mai avea nimeni! O să rup gura juriului cu atâta originalitate! O să se întrebe oare unde am stat ascunsă de nu m-au descoperit până acum! Zâmbesc momentului de glorie (viitor) și urc articolul în platformă.

Trec niște zile…una după alta după alta după alta… Așa cum știu ele, zilele, să treacă!

Ziua 10. E ora 19 și eu efcinciuesc. Mă doare deja degetul de atâta efcinciuiala, da’ nu mă las eu învinsă de așa un mărunțiș! Aș face-o glumă pe grup, să trag o strigare cu „Noteeee!”, da’ mi-e frică: dacă taman când îmi dezlipesc eu degetul de F5 și scriu pe FB încep să vină notele?! Nuuuu, nu risc! Rămân aici, la efcinciuială!  Hopa! Blincăne telefonul… pe grup s-a anunțat deja… vin noteleeee!!! Prima. Moamă, asta e importantă pentru psihicul meu. Hai cu 98 măcar. Mai bine cu 99! Poate chiar 100!?

Și iar…

Trec niște zile…una după alta după alta după alta… Așa cum știu ele, zilele, să treacă!

Ziua n. Azi am un termen. Știu sigur ca azi am un termen! Da’ să mor io dacă mai știu la ce probă am termen limită! Să fie la…? Sau la…? Băi, în halul asta sunt?

Verific, rapid, la ce am termen. E ora 18 și, indiferent la ce am termen, nu am scris niciun rând!

Scriu acum. Scriu… scriu… scriu. Gata! Citesc. E o porcărie sinistră tot ce am scris. Cea mai comună idee. Sigur voi avea un articol care va semăna cu înca alte nshpe articole.

Mă uit la ceas. E ora 21. Să rescriu? Să las așa ca să nu ratez ora limită? Rescriu. Nu mai apuc să recitesc. Repede, repede, să îl pun în platformă! Îmi tremură mâinile, am un gol (mare cât China) în stomac! Hai, că pot!  Titlul… copy-paste. Link… copy-paste. Text… copy-paste. 23.58!!!! Am reușiiiit!!!

Trec niște zile…una după alta după alta după alta… Așa cum știu ele, zilele, să treacă!

Ziua n+4 spre n+5. Îmi așez capul pe pernă. Vreau să dorm. E liniște in casă. Nu și în capul meu! În el se învârt rotițe care pun în mișcare mecanisme alambicate. Mecanisme născătoare de idei. Idei care, la ora asta, mi se par geniale! Dacă și corpul meu ar fi așa de drăguț să se sincronizeze cu mintea și ar vrea să se miște din pat… ce bine ar fi! Da’ nu vrea! Nu vrea și pace! Așa că adorm, zâmbind ideilor care ma vor face, dimineață, să produc un articol meseriaș.

Dimineața n+5. Încerc să îmi amintesc ideile. Alea geniale. Oare care naiba erau?!?!? Unde se duc ideile geniale, când se duc?

***

****

Acestea sunt o parte dintre amintirile mele din viitor. Un viitor apropiat. Căci doar azi nu e mâine! De fapt s-ar putea să fie deja „mâine” când voi publica eu aceste rânduri.

Adică 1 Martie. Adică ziua în care începe SuperBlog. La care eu mă înscriu acum, așa, aici.

De mâine… probele vor începe să apară și rotițele să se învartă.

Va fi aceasta prima mea ediție de primăvară în care voi fi finalistă?

Habar nu am! Vom afla împreuna!

Publicitate