Iti aduci aminte de cand erai copil si ti se intampla ceva care te supara sau te intrista, cum fugeai si te refugiai in bratele mamei? Iti aduci aminte ca acolo gaseai nu doar brate care sa te cuprinda ci si degete care sa stearga lacrimi si vorbe de alinare pentru suferinta ta? Nu era acela locul unde totul redevena bine si unde visele incepeau iar sa apara si sa-si deschida aripile?
Si, daca nu-ti era mama in preajma, aveai un loc al tau unde te refugiai pana cand apareau, in preajma, bratele ei protectoare?
Unde se refugiaza copilul din tine?
Cum ar fi daca acum, adult fiind, adesea lipsit de posibilitatea de-a mai alerga in bratele mamei, ai avea macar acel refugiu al tau, undeva, in casa. Cum ar fi daca ai avea locul tau de linistire, locul tau de visare?
Locul acela in care te intalnesti tu cu tine, te iei in brate si iti permiti sa fii tu- cel suta la suta autentic! Locul acela unde iese la iveala copilul din tine, copil care niciodata nu a disparut de tot, poate ca doar s-a ascuns de ochii celorlalti. Locul acela unde dai frau liber imaginatiei si visarii.
Gandeste-te. Ai acest loc in casa? Poate este o canapea plina de perne colorate; poate este un balansoar, a carui miscare iti aminteste copilaria; poate este un fotoliu, a carui imbratisare te face sa-ti amintesti de bratele mamei tale.
Poate ai nevoie doar de o patura pufoasa ori de o cana de ceai cu aroma copilariei. Poate ai nevoie doar de cartile tale, la o intindere de mana distanta. Poate ti-e destula lumina unui lampadar, care sa creeze jocuri de lumini si umbre in incapere.
Fie ca este vorba de vreunul dintre aceste obiecte de mobilier, fie ca iti doresti altele, fie ca ai nevoie doar de niste accesorii sau decoratiuni care sa iti faca acest coltisor al tau mai aproape de suflet, le poti gasi prin motorul de cautare FAVI.ro. Ai aici mii de produse de la peste 200 de magazine din Romania.
Pentru mine, aproape toata casa mea este un loc de visare. Pentru ca, atunci cand ne-am mutat aici si am renovat-o, am avut grija sa devina ACASA. Acasa nu e doar o colectie de obiecte interioare care se potrivesc unul cu altul. Acasa e locul meu, cel care aduna la un loc obiectele de mobilier, dar si toate acele obiecte care spun povestile mele trecute.
Livingul: locul in care visez inalt si departe
Livingul casei mele imi este birou- ziua, loc de somn- noaptea, dar este si locul meu de visat. Livingul meu este extensia sufletului meu, ma reflecta si ma povesteste.
La prima vedere pare greu sa iti imaginezi ca o camera, o singura camera, poate indeplini atatea roluri. Si totusi, orice este posibil, cand stii ce obiecte sa alegi, cand stii ce iti doresti de la acea camera, cand stii- mai ales!!!- cum esti tu, ce-ti trebuie, cum vrei sa te simti locuind-o. Sa-ti aranjezi o incapere este mai mult decat o cautare de obiecte.
Este, intai de toate, un exercitiu de visare.
Apoi devine un exercitiu de cautare. Pe FAVI.ro acest exercitiu devine tot exercitiu de visare, pentru ca aici gasesti atatea lucruri frumoase incat incepi instant sa iti imagezi/ sa visezi cum va arata camera ta.
Apoi devine exercitiu de traire. Cand le-ai ales, le-ai asezat in spatiul incaperii, le-ai imbratisat cu privirea si ai inceput sa traiesti in mijlocul lor, deja iti scrii povestea. Iti traiesti povestea!
Eu rezonez cu fiecare obiect din jurul meu. Cu biblioteca plina de carti si de obiecte cumparate de prin calatorii. Cu canapeaua in culoarea marii, sub care zac uitate doua gantere. Cu fotografiile de familie din ramele foto de pe perete. Cu floarea de langa geam- una dintre amintirile ramase de la mama mea. Cu valiza din tineretea tatalui meu, reconditionata si transformata de mine.
Toate imi amintesc ceva despre mine. Despre ce am fost sau despre ce am facut. Despre ce am citit, despre ce am iubit, despre ce am trait sau mi-as fi dorit sa traiesc si nu am reusit inca…
sursa: arhiva personala 
sursa: favi.ro
Aici, pe balansoar, mi-am leganat copilul cand era mic-mic si am visat la cate lucruri vom face impreuna, mai departe…
Aici, pe canapea, ghemuita si cu agenda in brate, mi-am visat si mi-am scris Povestile_de_Neadormit.
Si tot pe ea am stat cand ma uitam (de_nu_mai_stiu_cate_ori) la Grey’s Anatomy, visand la tot felul de povesti mai mult sau mai putin posibile.
Pe canapeaua aceasta, aici, stau cand vorbesc-visez, la telefon, cu prietenii. Cand imi planuiesc vacantele, cautand, cu laptopul in brate, tot pe ea stau.
Aici, pe bancheta de la fereastra, imi beau cafeaua asteptand sa rasara soarele, amintindu-mi rasariturile verilor trecute, visand la rasariturile verilor viitoare.
Aici, de pe fotoliul din colt, de sub lumina lampadarului, intind mana si iau o carte din biblioteca pentru a ma lasa prinsa in povestea visata de un scriitor.
Si tot aici, pe acelasi fotoliu, cand toata casa doarme, cand tot orasul doarme, cu castile in urechi ascult Yngwie Malmsteen cu piesa Dreaming si simt ca orice vis poate sa devina realitate.
Si zambesc si multumesc. Multumesc copilului din mine, care inca stie sa viseze inalt si departe.
Caci, dupa cum spunea cineva, despre vis: Daca il poti visa, inseamna ca il poti realiza.
Tu ce vis alegi sa visezi? Cum ai grija de visele tale?
Unde, unde e locul acela din casa ta, in care simti ca poti visa… inalt si departe?!
Sper ca ti-am facut pofta de visat. Sper ca ti-am facut pofta de „aranjat pentru visat” o camera sau macar un coltisor dintr-o camera.
O viata avem, haide s-o umplem cu vise care devin realitati!
***
Poveste scrisa cu drag, din locul meu de visat de acasa! Pentru SuperBlog, dar, mai ales, pentru mine si pentru voi! Proba 5: Tu unde visezi?
Povesti de neadormit 
Cand am inceput sa citesc acest articol, mi-au venit brusc cateva ganduri….
Primul a fost acela ca nu mi se pare general valabil sa te pui mereu la adapost, inca din copilarie, sub bratele protectoare ale mamei. De ce nu si sub ale tatalui…. sau ale ambilor parinti, daca tot simti nevoia de protectie pentru ca esti inca mic?!
De la acest gand mi-a venit in minte o lectura de luna trecuta dintr-un cotidian romanesc unde se insiruiau niste profetii ale lui Nostradamus, intre care am retinut-o (apropo de bratele protectoare ale mamei) pe aceea cu inceputul erei matriarhatului pe la anul 2104. Ma gandesc ce voi face atunci!!!
Eu zic ca s-a cam inselat Nostradamus, deoarece, pe ici, pe colo, aceasta era a inceput deja. Care ar fi semnele? Pai, de atata protectie si „mamosenie”, cumva baietii ajung sa fie efeminati si, asta, nu-i chiar de dorit. Nu mai vorbesc ca sunt deja studii si mult scris pe tema asta, ca si cum nu prea este in regula ce se intampla cu persoanele care se nasc baieti.
Dar, nu putem nici neglija conditia copilului care trebuie sa fie educat de parinti, ca o responsabilitate ce si-o asuma (sau ar trebui sa si-o asume), cum nici formarea unei personalitati a copilului nu trebuie sa fie trecuta cu vederea.
Acum, daca noi, oamenii mari, vrem sa ne inchipuim cum ar fi trebuit sa ne fie copilaria ideala, probabil ca am visa cu ochii deschisi la multe, multe lucruri pe care ni le-am fi dorit si la care nu aveam acces la acea vreme… poate jucarii, poate calatorii, poate carti, poate gesturi de tandrete, poate niste lumi vazute doar cu ochii mintii nostre de copil.
Daca acum, mari fiind, mai vrem sa fim cateva momente copii, nu prea mai putem decat ca niste inchipuiri sau uitandu-ne la proprii copii mici. In fond sunt doua ipostaze imposibile. Nu ne ramane decat sa zambim, sa ne amintim doar lucrurile frumoase din copilarie si sa trecem fulgerator peste cele urate si dureroase…. orice copil a plans cand era mic sau s-a bucurat, mai mult sau mai putin.
Un alt gand este acela la ce se poate face ca sa fim mai buni pentru cei care sunt copii acum. Singurul lucru pe care-l putem face pentru copii este acela de a fi buni, adica iubitori! De la dragostea fata de copil pleaca toate celelalte… Da, dar sa nu fie sufocanta, sa nu fie exagerata aceasta dragoste, adica sa nu-i lasi posibilitatea copilului sa-si identifice si sa-si dezvolte propria personalitate!
Nu cred ca trebuie sa-i impui ce trebuie sa faca in viata, ci trebuie doar sa-i dai o mana de ajutor, daca ti-o cere sau daca tu simti ca este in dificultate!
Pentru a deveni om, un copil trebuie sa creasca intr-un mediu sanatos, echilibrat, curat moral si, pe cat posibil, sa nu acumuleze frustrari.
Astfel, visele sau visurile vor deveni pentru copil (si nu numai) o dorita realitate!
ApreciazăApreciază