Avem timp! Avem timp? Mai bine … Experimenteaza. AZI!

Sunt suma calitatilor si defectelor mele. Sunt suma a ceea ce am devenit (si devin inca!) experimentand intamplarile de parcurs ale vietii mele. Traind. Caci a trai inseamna, in esenta, a experimenta. Stari. Senzatii. Sentimente. Inseamna sa stii sa te ridici cand cazi, sa stii sa urci muntii care iti apar in cale, sa stii sa alegi drumurile potrivite tie- nu neaparat cele batatorite deja de altii.

Exista, in viata mea, experiente negative care au devenit lectii de viata? Oh, da! Sigur ca da! Destule. Caci in acesti destui ani (ai mei) am apucat sa adun tot felul de experiente si pozitive si negative. Cu trecerea timpului am aflat ca orice drama -vazuta ca drama in momentul trairii ei- poate sa devina ceva care te ajuta sa cresti/sa evoluezi. Ca, uneori, exact experientele negative sunt cele care te invata mai mult decat orice altceva. Pot fi considerate experiențe dezvoltare personală.

Oricat ar durea unele lucruri, ele nu dor la nesfarsit. Sau nu dor… la fel de intens… la nesfarsit. Ma vindec. Merg mai departe. Caut mereu partea pozitiva din ceea ce traiesc, oricat de aiurea ar fi acel „ceva trait”. Caut mereu sa inteleg ce lectie am invatat. Caut mereu sa evoluez. Sa nu repet greselile facute deja. Oricum voi face altele.

Din fericire invatam sa traim cu orice. Usor- usor, lasam intamplarile frumoase sa vina iar catre noi, experiementam.

Ne (re)deschidem catre oameni. Catre zambet.

Daca esti genul care crede ca nimic nu se intampla degeaba, sigur intelegi ce zic.

A fost o vreme in care abia asteptam sa fiu pe banii mei, sa termin facultatea. Imi doream sa pot, cumva, sa le intorc parintilor ceva din ce mi-au oferit. Sa le rasplatesc eforturile facute pentru mine. Nu mi-au cerut ei vreodata asa ceva. Nu au pretins. Nu au avut asteptari. Poate tocmai de aceea imi doream sa pot sa fac si eu ceva pentru ei. Sa simta si ei bucuria vacantelor. Vacante la care, adesea, au renuntat pentru ca aveau doua fiice de tinut in facultati.

Imi doream sa ii trimit in vacante. Sa plec cu ei in vacante. Sa petrec timp cu ei, vazand lumea.

Apoi a venit momentul in care am terminat scoala si au venit alte prioritati. M-am concentrat pe altele.

Lasa, lasa ca avem timp! Lasa, lasa sa iasa si mama la pensie.

Asa imi spuneam.

Lasa, anul acesta nu am timp, dar la anu’….!!

Si, intr-o zi, acel la anu’ nu a mai fost posibil!

Pentru ca, in 6 luni de zile, am pierdut cel mai scump om de pe pamant. Pe Mama.

Am fost devastata. Lumea mea a cazut cu zgomot.

Cand durerea s-a mai potolit, cand regretele ca nu am facut mai nimic (din ce imi propusesem sa fac cu ea) au mai scazut in intensitate, cand am inteles ca, oricum, nu mai pot schimba nimic… am stiut ca am invatat ceva din plecarea ei.

Am inteles ca acest „lasa, ca poate maine„, ca acest „avem timp sa facem asta„, ca amanarea este cea mai mare greseala pe care o poate face cineva.

Am invatat sa nu mai am impresia ca am tot timpul din lume.

Sa fac AZI, nu sa astept MAINE.

Am invatat sa imi fac timp pentru lucrurile si oamenii cu adevarat importanti.

Am invatat ca e bine sa spun ce simt, atunci cand simt.

Sa actionez atunci cand actiunea aceea ma face sa ma simt bine.

Sa spun te iubesc cand simt asta. AZI nu MAINE! Sa iert. AZI nu MAINE!

Sa imbratisez. AZI nu MAINE!

Pentru ca, in esenta, am invatat ca …

avem timp pana cand.. pana cand NU MAI AVEM TIMP!

Exact cum bine spunea Paler „[..] Avem timp pentru toate/ Nu e timp doar pentru putina tandrete./ Cand sa facem si asta murim.”

*****

As putea spune ca am invatat sa ma bucur de viata, sa experimentez, sa ma dezvolt personal, sa evoluez. Vreau ca paginile, pe care le scriu zilnic in povestea mea de viata, sa fie pline. Cu emotii. Cu intamplari. Cu oameni. Prefer sa regret ceva ce fac decat sa ma intreb (peste ani) de ce nu am incercat. Cum ar fi fost daca…?

Uneori avem nevoie de socuri pentru a ne (re)trezi. Pentru a reevalua.

Experimenteaza cu furnizorul tau de experiente. Poti alege cum sa iti implinesti un vis. Orice vis ai. Vrei sa o ceri de sotie si habar nu ai cum? Ei au idei, au solutii!

Vrei sa ii oferi un zbor cu balonul? Sau o cursa cu o masina de curse?

Vrei sa slabesti? Ia-ti un consilier personal.

Vrei sa faci sport? Nu mai sta pe ganduri.

Dar fa-o AZI! Nu MAINE!

Ccai poate ca MAINE este prea tarziu. Azi e ceea ce conteaza!

***

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020. Proba 2.

4 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s