Drive a Honda like a rockstar, with a Rockstar.

Cu greu aud bataia in usa.

Probabil ca bate pentru a nu stiu cata oara, ma gandesc.

Pfff, bun moment si-a ales– imi spun si ies din dus, aruncandu-mi pe mine halatul de baie.

Deschid usa si preiau pachetul adus de baiatul de la receptie. Il desfac, curioasa, intrebandu-ma oare ce surpriza ma mai astepta acum. Ultimele zile au fost pline de surprize placute, foarte placute. Rup, grabita, hartia. Imi amintesc de scena din Propunere indecenta, cand Demi Moore isi desface pachetul de la Robert Redford si descopera rochia pe care urma sa o imbrace in prima lor seara. Presimt ca eu voi gasi altceva, tocmai de aceea ma amuza amintirea acestei scene.

Exact! Din pachet scot costumul si casca pentru cursa de maine. Cand scot casca imi pica si cheia masinii. Zambesc cu gura pana la urechi cand vad sigla atat de bine cunoscuta.

Ma indrept catre fereastra pentru ca stiu ca o sa o vad parcata langa hotel. Si, da, este acolo. Alba, cu aspectul ei de salbaticiune. Draga mea Honda Civic Type R este parcata si ma astepta cuminte. Cuminte am spus? Pai, da! Este cuminte acum, cat sta parcata si cheia e in mana mea, caci daca aceasta cheie ar fi in contact, frumoasa mea ar striga ca un dragon neimblanzit. Doar nu pot spune ca toarce: cand are un motor de doi litri, patru cilindrii VTEC TURBO, care dezvolta o putere maxima de 320 CP si un cuplu de 400 nM, sigur e mai degraba dragon decat motan!!

Dintre toate modelele Honda, pe ea o iubesc cel mai mult. Nu ma pot opri din a ma minuna ce au putut sa faca inginerii de la Honda. Daca ma gandesc la Civic-ul dintai, apoi la Type R-ul din 2001 (masina mea de atunci) si ma uit la minunatia asta, nu pot decat sa cad intr-o admiratie totala!

Sunt intr-un hotel, in Germania, am aterizat acum cateva ore si abia mi-am luat in primire camera. Bagajul zace abandonat pe hol, oricum nu mi-am luatbprea multe lucruri cu mine. E un bagaj facut in maxim o ora!

Ieri eram in Bucuresti, era o zi normala de birou. Apoi, pe la pranz…am avut senzatia ca mi-a pus Dumnezeu mana-n cap! Da, ati citit bine! Caci exact asta am simtit eu, cand mi s-a comunicat ca am de stabilit un nou record de timp cu Honda Civic Type R pe circuitul de la Nürburgring. In calitate de PR al companiei Honda România, tinand cont de faptul ca sunt si super meseriasa in ale condusului (nu, modesta nu prea sunt!), m-au trimis aici ca sa ii prezint LUI, „pe viu” , capacitatile masinii. Celui ce urmeaza sa faca muzica pentru urmatorul clip de promovare al modelului Civic Type R.

Inapoi in timp.

1995. Am 21 de ani. Sunt in acelasi hotel ca acum, ma pregatesc de plecare catre Festival. Am reusit, cu greu, sa adun banii necesari si sa ajung la Festivalul Rock and Ring, unul dintre cele mai tari festivaluri Rock din Germania (si nu numai). Locul unde se tine acest festival este unul inedit pentru mine (cea abia iesita din bezna comunismului). Pe circuitul auto Nürburgring. Se instaleaza scene si ai parte de concertele vietii tale. Cap de afis, intr-una dintre cele trei zile de festival, este o trupa tare draga mie. In timpul concertului incepe o ploaie nebuna, dar raman in ea, cu ochii lipiti de scena si cantand piesele stiute pe de rost..

2011. Am 38 de ani. Sunt insarcinata si sunt in mijlocul unei multimi de oameni, in Piata Constitutiei, in Bucuresti, Romania. Ascult aceeeasi trupa. Cant, in continuare, piesele din 1995 precum si altele, in plus.

2019. Am 45 de ani. Am primit acreditare (printr-un drag prieten) si sunt la doi pasi distanta de scena pe care urca… da, exact, aceeasi trupa. Si el…

sursa: arhiva foto personala

2019. La cateva luni distanta dupa concert, mi se spune ca urmeaza sa am copilot solistul trupei. Ca urmeaza sa il ajut sa inteleaga mai bine dragonul alb, Honda Civic Type R. Sa-l ajut sa se inspire pentru a compune piesa ce va ramane legata de imaginea masinii.

Si (cum altfel?) poti sa-l faci sa inteleaga calitatile masinii, daca nu obtinand recordul pe acest circuit?

Intamplarile chiar sunt intamplatoare?

Ma uit la ceas si vad ca e tarziu. Ar trebui sa dorm, maine dimineata ne vedem devreme, la circuit. Dar emotiile nu imi dau pace. La aproape 15 ani distanta, fix in locul unde l-am vazut prima oara, il voi revedea. Atunci eram un om din zeci de mii de oameni, in fata unei scene. Astazi sunt omul care-l va purta in cursa vietii lui. Sau, cel putin, asa imi place sa cred!

Ce frumoasa intamplare a creat aceasta conicidenta!

Cui i-ar fi trecut prin cap, acum 15 ani, cand am luat lectii de condus si de drifting, fix aici, ca imi vor fi utile astazi?!

Cu aceste ganduri in minte, fredonand „Fast cars/we are fast cars” ma las in bratele lui Mos Ene.

Gata de Nürburgring

In timp ce beau cafeaua de dimineata imi vin in minte toate informatiile legate de circuit. De performantele masinii. De performantele acestei masini pe acest circuit!

Imi arunc un ochi, pentru ultima oara, pe traseu.

sursa: wikipedia

Imi amintesc ca este unul dintre cele mai grele circuite, ca este plin de curbe pozitive si negative, borduri inalte si abrupte, zone de franare acccidentate. Ca este turnat din multe tipuri de asfalt si, de aceea, nivelul de aderenta variaza constant. Este greu, caci nu degeaba i se spune Green Hell (Iadul Verde). Dar si eu am condus pe el de cateva ori. In plus, de cand am un fiu, m-am distrat vazand ca el este faimos si in jocurile de pe PlayStation. Asa ca-l stiu aproape pe de rost.

Nu mi-e frica. Nu mi-e frica deloc! – imi spun in timp ce imi trag pe mine costumul pentru cursa.

Si totusi…am un mare gol in stomac. Doamne, ce mare gol am in stomac!!!

Honda Civic Type R

Calmeaza-te! imi spun

Urmeaza sa conduci masina anului 2017 Top Gear!!

Da, da, da, emisiunea aceea al carei fan asa de mare am fost!!! (de fapt as mai fi, daca ea ar mai exista..ce pacat ca Hammond a avut acel stupid accident…)

Urmeaza sa conduci masina care a detinut recordul pe acest circuit in 2014. Si apoi, iar, in 2017.

7 minute 43.80 secunde. Atat a scos in 2017. Iar eu imi propun sa scot 7 minute 37.8secunde.

Si, da, cred ca pot!

Copilotul meu. O intalnire dupa 15 ani.

Ies din hotel si el ma asteapta langa masina. Nu ma observa, asadar nu observa nici surpriza mea (trebuia sa ne intalnim la pista, nu aici). Isi plimba degetele pe R-ul rosu ca focul, al marcii. Si mie mi se taie genunchii!! Asa ca amutesc si raman incremenita.

De aproape arata si mai bine. Masina, desigur!!

El… este asa cum l-am vazut, pe scena, acum cateva luni: a imbatranit, are parul alb-alb. Dar emana aceeasi megaenergie ca si in 1995.

Ne zambim. Ii intind mana, imi intinde mana: John Bongiovi.

Imi cere sa conduca el masina pana la circuit si eu accept cu o usurinta care ma face sa ma intreb ce m-a emotionat cel mai tare: masina sau el?

3… 2… 1… START!!

Facem schimb de locuri. Imi lasa locul din dreapta, asadar am -inca o data- ocazia sa ma bucur de cat de bine ma simt in scaunul soferului. Stiu, simt, cred, stiu!! Recordul va fi al meu! Din secunda in care ma instalez confortabil pe scaun, din secunda in care degetele mele ating schimbatorul de viteze, din secunda in care ochii imi pica pe cele 6 viteze care abia asteapta sa fie incercate.

Iar cand mainile mele prind volanul, simt ca lumea toata e a mea.

Piciorul infipt in pedala si…start!! ll aud scapand un wow, cand s-a prins ca masina atinge suta de km in 5.8 secunde. Cu greu nu-mi scapa si mie acelasi wow! Pentru ca senzatia aceasta, de a stapani si de a incerca sa dresezi o salbaticiune ca Honda Type R, este una de neegalat.

Am senzatia ca zbor pe pista. O ajuta deflectoarele montate pe acoperis, pentru scurgerea aerului spre spate. Astfel dinamica masinii este mult mai eficienta.

Incerc sa nu ma las imbatata complet de masina si de traseu. Imi amintesc ca urmeaza o curba stransa, asa ca tin bine volanul cu ambele maini: dreapta il tine cat de ferm poate, iar stanga imprima miscarea de rotatie corecta. Da, dragonule, am sa te imblanzesc!! ii soptesc eu masinii, in engleza, iar el zambeste.

Privirea imi penduleaza intre ce vad prin parbriz si ce imi arata cadranele de bord. Slava cerului ca am atentie distributiva!!! Din cand in cand, aceasta atentie ma ajuta sa imi mai arunc un ochi si catre el. Il zaresc zambind si-l vad cum se lasa cuprins de nebunia si frumusetea momentului. Luat in brate de scaunul din piele, savureaza pe deplin momentul.

Cand ajung in partea de circuit unde traseul coboara, ma concentrez si mai mult: aici e momentul unde pot sa castig timpi importanti. Recordul tine de cateva secunde, in fiecare an totul a depins de secunde!!

Mana-mi zboara catre schimbatorul de viteze, cand intru intr-o noua curba. Apoi decid sa fac putin spectacol. De data asta Jon va fi spectatorul meu! Asadar, pentru ca imi dau seama ca imi permit, fac un drifting de mai mare frumusetea. Il vad cum se schimba la fata, dar isi revine repede. Hm, stiam eu ca ii place adrenalina!

Abia au trecut cateva minute si masina ne poarta cu 190 km/h. Imi place de mor senzatia, adrenalina imi curge prin vene, inima-mi pompeaza la greu. Picioarele-mi sunt arc, simt tensiune, simt incordare, gura mi s-a uscat. Nu-s in stare sa scot niciun sunet. Bine,de fapt nici nu-mi propun.

Jon imi spune ceva despre cat de tare suna motorul, ca este -el in sine- o muzica mult mai tare decat orice alta muzica. Apoi il aud cum imi spune ca i-a venit o idee si ca va include in piesa de promovare fix sunetul motorului turat, zgomotul cauciurilor pe asfalt.

Atenta doar partial la el, imi vad de cursa. Simt cum scap masina de sub control, doar o fractiune de secunda, ce noroc ca reusesc sa o redresez. Pff…vreau sa il impresionez pe om, nu sa-l omor!

270 km si mult nu mai avem.

Jon imi spune ca i-a mai venit o idee, caci tocmai a descoperit tot felul de functionalitati din bord. Deh, are o jucarie noua. Imi spune ca masina asta este fix ce ar putea sa ia pentru el, chiar daca e trecut de prima tinerete. Acum, ca simt ca este deja convins de masina, ma relaxez si eu mai mult. Dar nu atat de mult incat sa nu termin cursa fix in timpul propus. Ba chiar cu cateva fractiuni de secunda mai bine decat speram.

Finish

Ne-am dat jos din masina si am vazut clar ca este convins sa colaboram.

Ma bucura ca, astfel, ne vom mai intalni.

Ma bucura si gandul ca, ajunsa inapoi in Bucuresti, o sa pot sa caut si eu oferte Honda accesand Honda Civic de vanzare. Pentru ca eu cred ca voi avea un bonus dupa aceasta mega-misiune reusita!

Ceea ce..va doresc si voua!

Articol visat si imaginat pentru SuperBlog 2019. Proba 2. Sponsor Honda Romania.

7 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s