Bucataria muzicala
Tac-tac-tac. Toc-toc-toc.
Toc. Toc marunt patrunjelul si mararul. Si-n timp ce imi merge mana, mai ceva ca a unui master chef, verific sa vad daca s-a inchis uleiul ca sa pun cat de mai repede ceapa la calit.
Sfaaaar! E-ncins! Perfect! Cu o mana adun gramajoara de verdeata tocata si o pun intr-un bol, cu alta amestec ceapa din tigaie.
Bucataria mea, utilata toata de la Franke magazin online, e tot un cantec.
De dimineata e plina de zgomote de oale, de zarzavaturi tocate, de ceapa care sfaraie la calit, de sunete de oale si cutite ce-mi mai scapa din maini. De graba, de emotii, de… cine mai stie de ce?
Si, ca si cum nu e indeajuns muzica facuta de toate cele, mai fredonez si eu piesa cu care m-am trezit in minte de dimineata „It’s my life/ It’s now or never/ But I ain’t gonna live forever/ I just want to live while I’m alive„.
Cand imposibilul devine posibil
Doua lucruri mi-ar fi parut imposibile in 2011, adica acum exact 10 ani.
Primul: ca eu (eu!!!) o sa ajung sa gatesc cu atata bucurie si incantare retete traditionale de Paste. Pana in 2011 intram in bucatarie doar ca sa imi fac cafeaua, dar in anul acela am aflat ca voi fi mama, asadar am inceput sa ma imprietenesc, incet, dar sigur, cu bucataria mea Mythos, dotata cu electrocasnice Franke.
Al doilea: ca eu o sa gatesc o reteta de Paste pentru el. Pentru el pe care, in 2011, il vedeam si ascultam prima oara live.
Bon Jovi este una dintre primele trupe pe care-am avut-o, pe vinil, in adolescenta. Tocisem discul si acul pickupului de atata ascultare. Cand i-am vazut, in 2011, eram insarcinata cu Andrei si a fost unul dintre cele mai emotionante concerte ever! In 2019, cand au revenit, am mers din nou, nuuuu, nu-l puteam rata.
Dincolo de scena, dincolo de ce se vede, Jon Bon Jovi este un om care-mi place tare mult, un Om normal, care nu are acele aere si ifose atat de specifice (din pacate) atator vedete. Poate si de aceea, de cate ori vine vorba de o vedeta preferata, gandul meu merge catre el.
Este si un om foarte implicat social. In 2011 deschidea primul sau restaurant unde cei care nu pot plati pot veni sa manance, iar cei care dispun de bani pot plati cat doresc. Cei care nu isi permit sa plateasca ce au consumat, trei feluri de mancare, pot da o mana de ajutor la bucatarie, pot ajuta la aranjarea meselor, orice poate fi de ajutor. In 2016 il inaugura pe al doilea. In 2020, desi pandemia a afectat major si USA, el a reusit sa continue si a livrat mancare gatita pentru oamenii lipsiti de posibilitati.
Sa-ti mai spun si ca, in timpul liber, Jon Bon Jovi vine si el in bucataria restaurantului si, dupa proprille declaratii este… „expert in spalat vase„?
Pentru ca a gustat din mancarurile traditionale de cate ori a fost in Romania, a vrut sa introduca si cateva retete de ale noastre in bucataria restaurantelor lui. Iti dai seama cata bucurie, dar si emotie, pe capul meu cand am auzit ca o sa il am la masa, pentru a testa ceva gatit de mine?
Si nu la orice masa, chiar la masa de Paste.
Asa ca nu trebuie sa te mire ca imi merge mana cu atat de mare talent si viteza.
Drept este ca, daca nu aveam acest cuptor Franke, mare de 73 litri, cu functie de Multicooking, in care am acum si friptura de miel si cozonacii, nu m-as fi aventurat sa ma apuc sa fac si acest chec aperitiv, caci nu as fi avut timp. Si, mai mult ca sigur, nici energie nu as mai fi avut! Asa, pentru ca am avut presetate programele pentru ce este deja in cuptor, nu mai stau cu grija lor.
Dar asa…. in timp ce friptura de miel se rumeneste la cuptor, deodata cu tarta de lamaie si cu rulada de curcan (deh, nu mi-e clar daca Jon consuma miel sau nu!) eu imi vad de reteta care vreau sa fie vedeta mesei mele.
Cand mitul, cu Mythos, realitate devine
Ma misc intre insula unde mi-am fixat centrul de lucru, cuptorul (de care ti-am zis mai sus) si plita. Plita Franke, o plita cu inductie si cu opt zone de gatit, plina de oale mari, tigăi mici, recipiente de tot felul. Asta pentru ca Zona FlexPro a plitei permite oricui sa faca toate acestea in acelasi timp. Intr-o tigaie este ceapa, de care ti-am zis mai sus; in alta mai au un minut de fiert ouale; orezul este deja fiert in alta oala.
Imi arunc ochii si la oala unde fierbe ciorba. Cred ca este cazul sa-i adaug borsul, leusteanul si e cam gata. Fac o ciorba de loboda, caci, printre atatea fripturi si mancaruri nu tocmai usoare pentru stomac, mereu strecor si un fel de mancare lejer.
O reteta pentru o vedeta (chec apertiv)
- 7 oua
- 2 linguri de orez
- 2 cepe mijlocii
- 1 legatura patrunjel verde
- 1 legatura marar verde
- 3 pateuri ficat (pui sau porc)
Se fierb 2 oua, tari. Dupa fierbere se decojesc si se taie cubulete. Se fierb si cele doua linguri de orez. Ceapa, taiata cubulete, se caleste. Toate acestea se amesteca, dupa ce se racesc.
Separat, se bat 4 oua crude, iar apoi amestecul de mai sus se pune peste ouale batute, impreuna cu verdeata taiata marunt. Se adauga, dupa gust, sare si piper.
Toata aceasta compozitie se aseaza intr-o tava, peste ea se adauga inca un ou batut si se lasa la cuptor.
Friptura si rulada sunt gata, ciorba- imediat. Cozonacii nu mai au nici ei mult. Ouale le-am vopsit deja. In foarte scurt timp o sa fie gata si vedeta mesei mele, cea care sper sa fie atat de apreciata de Jon, incat sa isi doreasca sa o includa in meniul de la restaurantele lui. Checul aperitiv. Nelipsit de pe masa mea de Paste, de cand eram mica si o asistam pe mama in ale „bucatarelii”.
De acum poate sa vina! Sa cantam impreuna It’s my life/ It’s now or never/ But I ain’t gonna live forever/ I just want to live while I’m alive… la un pahar de vin rosu, dupa ce am gustat din mancarurile gatite de mine. Dupa care, pai, dac-o vrea, poate sa spele el vasele! Nu ma supar deloc!
***
Scrisa pentru SuperBlog 2021. Jumatate visand, jumatate salivand…
Povesti de neadormit 
2 comentarii