De la Bookfest 2019 Andrei si-a ales (si) aceasta carte.
Dog Man de Dav Pilkey. Editura Grafic, seria miniGRAFIC. S-a intamplat cu ea cam la fel cum s-a intamplat si cu Jurnalul unui pusti: a inceput sa o citeasca imediat cum am ajuns acasa, iar luni a vrut sa o ia cu el la scoala/afterschool. Luni, cand l-am luat de la after, m-a anuntat ca a terminat-o.
Cartea este aparitie 2019, asadar nu am citit prea multe despre ea. Nu am idee daca va ajunge la fel de controversata cum au ajuns cele din seria Jurnalului. Teoretic nu ar avea de ce, pentru ca este mult mai „cuminte” in ceea ce priveste limbajul.
Este o carte din seria de benzi desenate. Si stiu ca exista tot felul de voci care sustin ca acestea nu sunt carti in adevaratul sens al cuvantului, ca nu invata nimic pe cei ce le citesc, etc-etc-etc. ( Se pare ca generatia mea a uitat ce fericire era sa prinzi un Piff.)
Din punctul meu de vedere faptul ca un pusti de 7 ani jumatate isi citeste o carte intr-o ora, ori faptul ca se amuza copios cand o citeste, ma face sa nu fiu de acord cu ideile de mai sus. In plus, mesajele transmise prin fiecare poveste-banda desenata, sunt pozitive..asa ca..
Una dintre benzile desenate transmite mesajul ca a citi e o idee foarte buna! Personajul negativ decide sa arda toate cartile din lume. Pentru ca isi doreste ca Dog Man (personajul pozitiv si un cititor impatimit) sa ajunga… prost. Asa ca arde toate cartile din lume si, evident, toti devin prosti. Atat de prosti incat motanul realizeaza ca nu mai are cu cine sa vorbeasca, ori la ce programe tv sa se uite. De fapt nu mai poate nici macar cumparaturi sa isi faca, pentru ca vanzatorii erau incapabili sa inteleaga ce doreste. Pricepe ca lipsa cartilor din lume nu e o idee buna. Asa ca, face el cum face si readuce cartile inapoi. Si incurajeaza cititul. Si oamenii devin iar destepti. So, nu vad nimic rau (din contra!) in a incuraja cititul, intr-un mod absolut amuzant, printr-o povestioara de benzi desenate.
Si ..da, de acord, cuvantul „prost” este un cuvant urat (nu asa le spunem copiilor nostri?), dar eu propun sa iesiti putin din bula: copiii nostri aud cuvinte mult mai urate decat acesta!
Haideti sa va zic ce m-a impresionat mult! In copilarie Dav Pilkey (n.1966) a fost diagnosticat cu ADHD si dislexie. Era dat frecvent afara din clasa, pentru ca deranja orele. Nevoit sa stea pe un scaun, langa usa clasei, pe hol. In acest timp a creat prima banda desenata: Captain Underpants. Pe mine chestia asta m-a dat pe spate, la modul cel mai serios. Cu atat mai mult cu cat traim intr-o societate in care copiii sunt foarte usor etichetati cu „bun” / „rau”; „cuminte”/ „obraznic”. Etc etc. (cine ma stie personal, stie care este pozitia mea si cum ma raportez la genul acesta de etichetari!)
Un bun moment pentru a (re)discuta cu Andrei despre cum e bine sa investim incredere in fiecare om (mic sau mare). Caci, indiferent de cum este „etichetat” de alti oameni (de societate), in el e posibil sa existe un talent. Sa fie „bun la ceva”.
Daca vreti sa cititi mai multe despre autor, vedeti ca are si un site super fain.
Sunt curioasa ce parere aveti despre cartile – benzi desenate? Ati citit? Ati citi? Le-ati cumpara pentru voi sau pentru copiii vostri?
sursa foto: grafic-art.ro
Povesti de neadormit 
Sunt foarte educative dacă sunt bine alese. Din păcate puțini le apreciază.
ApreciazăApreciază
Cel putin la copii au prins tare bine. Sunt si o gramada de reviste care contin si povesti benzi desenate. Disney are multe. Imaginile atrag, povestile sunt simpatice. Reteta de succes.
ApreciazăApreciază
Minunate articole, Violeta, am aruncat acum o privire si voi mai arunca imediat ce imi permite timpul:) Apropo de benzi desenate, foarte simpatice:) Noi suntem pentru benzi desenate, au farmecul lor. Daca nu ar exista desenele animate, cred ca ar fi si mai populare. Noi le indragim mult pe cele cu familia Moomin de Tove Jansson. Le citeam inainte sa am copil si radeam cu lacrimi. Acum, am motiv intemeiat sa citesc si mai multe:)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc ☺️. Ma bucura mult ce ai spus. ☺️
Pe cea mare, „Aventuri in Momilandia” o avem si ne amuzam de cate ori o rectitim.
A. este mare fan si al revistelor cu benzi desenate ..Garfield, Minionii… avem teancurile pe biroul lui si in momentele de „plictiseala maxima” le ia mereu la rasfoit/recitit 😁
ApreciazăApreciază
Par tare faine și educative. Țin minte că eu aveam benzi desenate cu Donald 😁
ApreciazăApreciază
Au povesti haioase, mesajul e ok, copiii se distreaza…asadar..satisfactie garantata! ☺️
ApreciazăApreciază
Îmi imaginez 🙂
ApreciazăApreciază
Eu nu aș marșa pe educativ, așa cum este el înțeles în această societate. Ci mai degrabă pe bucuria jocului. 🙂
ApreciazăApreciază
Exact asa cred si eu. Nu totul e educativ in sensul acela dupa care parintii zilelor noastre parca alearga.. Prea alearga, as spune 😏. Sunt, insa, foarte amuzante si potrivite la o varsta la care cea mai importanta este joaca!
ApreciazăApreciază
Sincer, nu am citit genul acesta de cărți. Sunt curioasă cum sunt.
ApreciazăApreciază
Eu aveam cateva (nu multe) pe vremea copilariei. Acum ma amuz cu ale copilului. 😊
ApreciazăApreciază
Si noi am luat-o de la Bookfest, mi s-a parut perfecta pe,ntru cel mic. Cartile de benzi desenate ii ajuta pe cei de 6-8 ani sa descopere placerea lecturii, mai ales ca in clasa pregatitoare se invata mai intai scrisul de tipar cu majuscule (adica exact ca in majoritatea cartilor de benzi desenate). In plus ai mei copii exerseaza si desenul dupa model (ai vazut paginile de la sfarsit? super practice!:)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, asa este! Paginile le-am vazut si chiar a exersat si el. Andrei, de vreo 3 ani, isi face benzi desenate. In functie de etapa si de preferinte in materie de personaje, avem dosare intregi de benzi desenate cu: Cars, Minioni, AngryBirds, etc-etc :))
ApreciazăApreciază
Faina ideea ! Genul acesta de carti ar trebui mediatizate. Mi se pare geniala ideea de impins pana la extrem a unui concept pentru a obtine fix contrariul in ceea ce priveste reactiile. Acceptare prin negare. Genial !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, chiar asa este! Pana si replicile personajelor (in perioada in care sunt „proaste”) sunt impinse la extrem.. „Vreau o gogoasa” „Aaa….HIHIHI… iiii….ce vrei? gogosi?” „da” „dam doar peste o duzina” „atunci da-mi 16” „pai nu avem, mai avem doar 5”. „bine, da-mi 5”. Si ii da 5..covrigi.
Pentru pusti este super mega amuzant. Rade fi-miu cu lacrimi :))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tema a fost tratata in multe scrieri si filme. De exemplu in Fahrenheit 451 – Cum ar fi dacă am arde toate cărțile? Daca tema e abordata si in cartile cu benzi desenate e si mai bine.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Exact, adaptare pentru copii 🙂
ApreciazăApreciază
Genul acesta de benzi desenate mi se pare foarte interesant, mai ales că sunt cu messje pozitive.
Am avut și eu câteva cărți de acest gen, dar am uitat complet de ele, o să le caut cu ocazia asta 🙂
Aș cumpăra și pentru mine această carte, câteodată mai citesc cărți pentru copii 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Sunt curioasa daca i-ar placea si fiicei mele. Oricum devoreaza cartile. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sigur o sa-i placa si lui David. 🙂 Multumim. Mie imi placeau, dar imi cumparau putine, tin minte unele cu Donald care le-am citit atat de mult, pana s-au rupt.
ApreciazăApreciat de 1 persoană