A fost o data ca niciodata… un Librar cu papion si un Baietel cititor

Sfanta Mozarela, ce se intampla aici? Sa intram repede in cort, pana nu ne uda pana la piele ploaia!!!

Ne aruncam de-a valma, unul peste altul, in cort. Ne inghesuim, abia avem loc sub el, ne scapa „in afara cortului” ba cate-o mana, ba cate-un picior, ceea ce ne face sa strigam „Vai, uite, ploaia asta mi-a udat sosetele! Fa-mi loc, fa-mi loc!” E si Bumi cu noi, prietenul de plus, nelipsit din aventurile noastre.

Este mare tambalau si mult ras in cortul nostru din… sufragerie.

Da, da, ai citit bine! Deasupra unui izopren, asezat pe covorul din sufragerie, avem un cort, improvizat dintr-o patura. Inauntru avem si-o lanterna si perne si pe Bumi, prietenul nostru de plus, nelipsit din aventurile noastre.

Fie ca sunt imaginate, in intregime, de noi, fie ca sunt inspirate de cartile citite (de Andrei sau impreuna), aventurile noastre in casa sunt la fel de spectaculoase ca si cele de afara. Mereu se lasa cu ras in hohote, cu gadilaturi, cu „chitoneala„- cum ii spune Andrei.

Chtitoneala vine de la Chit, nu-i asa? Si stii cine chitaie cel mai des? Geronimo Stilton! Si nu doar in Ai vrut vacanta, Stilton?, ci in toate cartile din seria cu Geronimo. Chitaie de bucurie, chitaie de enervare, chitaie de durere, dar, mai ales, chitaie pentru ca este… SOARECE! Exact! Un Soarece. Nu orice Soarece! Este directorul Vocii Rozatoarelor, cel mai cunoscut ziar de pe insula Soarecilor! Si unul dintre cele mai amuzante personaje din cartile pentru copii, pe care nu ai cum sa nu-l iubesti!

sursa: arhiva personala

Suntem doi copii, unul de 9, altul de 45+, care se joaca. Care joaca personaje imaginare sau personaje din cartile pentru copii, citite. O joaca plina de creativitate. Caci nu ne limitam la a „juca” povestea descoperita in filele cartii, ci o reinventam, o imbogatim, o rescriem. Impreuna. Parinte si copil, o echipa fenomenala.

Putem spune ca dam in mintea copiilor, in cel mai bun si mai pur sens!!! Si, stii ceva?, e cel mai fain lucru care se poate intampla in viata cuiva! Sa dea in mintea copiilor, sa se prosteasca, sa rada, sa se bucure de rasul celui de langa el!

Intr-o zi cautam comori, dupa harti desenate de noi. In alta zi suntem vanatori si alergam animale imaginare. Intr-alta facem picnic si purtam dialoguri simandicoase. In acest „atat de mult timp petrecut prin casa„, noi doi, eu si el, de atatea luni, ne-a prins extrem de bine ca avem casa plina de carti, ca avem dorinta de a citi, ca avem pofta de a juca ceea ce citim. Lectura este la rang de cinste in casa noastra, iar faptul ca Andrei are deja varsta la care cititm umar langa umar, fiecare cartea lui, este ceva minunat.

Ma uit la el si ma gandesc ca iubirea asta a lui pentru carti, pentru lectura, pasiunea cu care devoreaza cartile (si, nu!, nu exagerez… caci citeste o carte de cateva sute de pagini in doua zile, iar apoi ti-o povesteste cu incantare si pe nerasuflate) sigur are legatura si cu nenumaratele povesti pentru copii, care i-au fost citite de cand era mic; sigur are legatura si cu targurile de carte la care am mers inca de cand il atrageau doar cartile ilustrate; sigur are legatura si cu librariile in care am mers, impreuna, de cand era foarte mic.

O librarie este o lume aparte, este un Univers miraculos. Pentru mine asa este si ma bucur nespus ca si pentru el este la fel. O librarie pentru copii, nu este doar un loc unde sunt puse la un loc mai multe carti. Este un loc unde copiii invata sa se imprieteneasca real cu cartile, sa rasfoiasca, sa aleaga, sa isi exprime propriile preferintele, sa isi dezvolte propriile gusturi, sa creasca. Sa creasca frumos.

O librarie pentru copii, poate sa fie locul unde copiii isi pot lua cartea preferata in brate, se pot scufunda intr-un fotoliu pufos, si pot zbura in aventura din cartea aleasa, de cand dau prima pagina.

Poate sa fie un loc unde cineva le citeste povesti pentru copii, atunci cand ei inca nu stiu sa citeasca. Care le „interpreteaza”, pe voci, personajele povestilor. Care stie sa ii atraga in lumea magica a povestii.

Librarul cu papion este un povestitor. Ne-ar fi placut sa il cunoastem, cand citea copiilor povesti, cand ii asculta pe ei vorbind (nu oricine stie sa asculte copiii! Din pacate, prea putini stiu sa asculte copiii, dar Librarul stia!), cand ii indruma si le spunea cele mai noi titluri de carti. Librarul cu papion este, deocamdata, mutat in online, pe Facebook, de unde continua sa dea sfaturi si sa tina legatura cu copiii si cu parintii lor.

Librarul cu papion este prezent, deocamdata, intr-o librarie online, de unde vrea sa duca mai departe povestea sa.

Iar eu, m-am jucat si am incercat sa fiu, pret de un capitol din Geronimo Stilton, Librarul cu papion. Si sa te invit sa descoperi o carte (iti recomand, cu drag, toata seria: o sa razi cu lacrimi, fie ca esti adult, fie ca esti copil!) in care Soarecele director de la Vocea Rozatoarelor trece prin tot felul de aventuri… desigur… soricesti!

CHIIIIT!

Sursa: arhiva personala

***

Scrisa cu drag si cu mare bucurie pentru SuperBlog si Librarul cu Papion, caruia ii dorim viata frumoasa

10 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s