Am o casuta mica…. Mica, dar cu suflet. Cu Alma-Suflet

Cea dintai. Cu suflet din Natura

Prima casa „a mea” a fost… intr-un copac: o casa de lemn, ascunsa. Imbratisata si inconjurata de crengile pline de frunze, era Paradisul nostru, al copiilor. Ma urcam in ea, cu sora mea si cu un verisor, jucam carti sau mima si ne umpleam burtile de cirese mari, pietroase. Ne mai dadeam jos doar cand ne strigau bunicii, la masa.

Casa bunicilor, o casa in care toate obiectele erau din lemn, toate erau facute de bunicul, care era padurar.

Acolo am invatat prima oara sa iubesc lemnul si sa ma imprietenesc cu el. Imi luase tata o trusa de daltite si sculptam, pe lemnele din magazia de lemne foc, tot ce imaginatia mea inventa. Era o fericire de nedescris sa vad cum o bucata de lemn ajunge sa prinda viata, cum iese, din mainile mele, ceva frumos.

Imi placea sa privesc trunchiurile copacilor si sa le numar anii din cercuri. Imi placea sa ne strangem, noi copii, si sa spunem ce vedem cand ne uitam la sectiunea unui trunchi de copac.

Nu stiu daca ai privit vreodata, intr-o zi de vara, cu burta plina de cirese si cu ochii mijiti o “felie” de lemn. Ascunde lumi fantastice in dansul acelor linii, cercuri, culori, nuante.

Cam prin aceeasi perioada am invatat sa ma las incarcata de binele din natura. Fugita din oras, dintre betoane si cenusiu, ajungeam intr-o lume fantastica. Profitam de fiecare zi, din saptamana petrecuta acolo, ca sa simt. Sa simt pamantul si iarba sub talpile goale, sa imbratisez copacii si sa le pipai scoarta, sa ma intind cu burta pe pamant si sa-i ascult respiratia, sa ascult bondarii si sa ma infior de frica lor, sa miros, sa gust, sa rad. Sa fiu fericita.

Poate de atunci, poate de acolo am ramas atat de iremediabil indragostita de lemn, de piarta, de pamant, de iarba, de tot ce vine din natura. Poate ca de atunci imi place sa pun mana pe lemn, pe piatra, pe pamant… sa ma joc cu ele, sa vad cum, din mainile mele, ies obiecte frumoase. O piatra pictata, o bucata de lemn cioplit, lut modelat… ele ma umplu de energie buna si de fericire.

A doua. Cu Alma-Suflet

A doua casa a mea, a fost casa noastra, cea in care locuim noi. Acest noi in care eu, desi nu mai sunt copil, am ramas cu doruri ce se vor ostoite. Dor de casa bunicilor, dor de vacantele acolo, dor de starile pe care locul acela mi le oferea. Nu toti visam la momente de tihna, de evadare din nebunia zilnica, de liniste? Nu toti ne dorim o casa care sa ne fie calda si primitoare?

In aceasta primavara, care se anunta destul de ciudata, mai mult ca oricand, vrem sa ne facem aceasta casa si mai acasa decat pana acum. Ne-am mutat in ea acum cativa ani, in viteza, „pe repede inainte” cum am zis eu mereu. Acum a venit momentul sa facem ceva schimbari prin ea, mai ales ca, se pare, ne vom petrece (din nou?!) tot mai mult timp in casa. Acasa…

Probabil ca primul pe care vreau sa il schimb este parchetul. Cum am mai zis, am renovat si ne-am mutat in acest apartament „pe repede inainte”, asadar la parchet am ales solutia rapida, nicidecum pe cea pe care ne-o doream cu adevarat. Am ales un parchet laminat pentru ca se monta repede, iar noi eram presati de timp. Sa- dovedit a fi o alegere foooarte proasta: dupa nici 5 ani deja arata usor „devastat”. Cam asa se intampla cand ai in casa un copil si un catel. O fi ea casa plina de viata, dar parchetul, saracu’, nu prea mai e plin de viata.

Ne-am invatat lectia. Asa ca ne-am orientat spre ceea ce iubesc eu: de data aceasta o sa fie parchet de lemn. Nu mai facem niciun compromis, pentru ca vrem confort si calitate, dar si pentru ca eu vreau sa retraiesc starea aceea de gratie, dintr-o indepartata-apropiata copilarie, in care talpile mele simteau natura sub ele.

Timp de bantuit prin magazine nu avem, nici nu sunt cele mai bune vremuri pentru asa ceva, asa ca ne apucam sa cautam in online. In ziua de azi totul este la un click distanta, asadar… de ce nu?

La prima vedere pare usor. Asta pana cand te apuci sa cauti online. Cand incepi cautarile iti dai seama ca… esti in ceata. Cand gasesti atatea tipuri de parchet din lemn, iti dai seama ca, de fapt, habar nu ai ce vrei, habar nu ai ce iti trebuie. Sa fie parchet din lemn masiv, parchet triplustratificat, parchet dublu stratificat? Ce sa fie? De unde sa stii ce sa alegi? De unde sa stii ce e mai potrivit pentru tine?

Noua ne-a fost clar ca avem nevoie de „o solutie completa”, cum imi place mie sa ii spun. Avem nevoie de consultanta, pentru ca habar nu avem ce sa alegem, ce ni se potriveste. Avem nevoie de parchetul propriu-zis. Si mai avem nevoie si de montaj, unul profesionist. Si, atunci, asta am inceput sa cautam: o companie care ofera toate aceste lucruri, pe toate la un loc. Caci timp sa ne plimbam, intre unii si altii, nu avem! (preferam sa facem altceva in timpul liber!)

Si asa am descoperit Alma Parchet. Si proiectele lor.

• 

• 

De fapt i-am redescoperit pentru ca eu mi-am amintit de ei: de aici aveam masuta din sufragerie. Masuta aceea, care primeste cu drag atat cana mea de cafea, atat cartile noastre cat si masinutele copilului…O masa prietenoasa, din lemn, prin care am adus o mica parte din natura in casa noastra.

Si m-am gandit cat de bine ar da masa aceea pe un parchet de lemn…. Cat de bine ar fi sa pot sa stau, turceste si cu laptopul in brate, pe jos, pe un parchet pentru incalzire in pardoseala. Cat de bine ar fi sa nu mai stau stresata cand copilul sta intins pe burta, desigur cu burta goala lipita de parchet, jucandu-se cu masinutele si cu parcarile lui, pe un astfel de parchet!

Si, deloc in ultimul rand, cat de bine ar fi ca noi sa putem sa evadam niste zile din oras si, cand ne intoarcem, sa ne gasim casa cu parchetul gata montat, la cel mai inalt standard.

Talpi goale pe parchet.

Talpi goale, care ating lemnul, care te fac sa retraiesti povestea.

Iar si iar.

Care poveste?

Cea mai frumoasa: cea a copilariei.

***

Cu drag de lemn si de joaca mea de-a creatorul in lemn, pentru SuperBlog si AlmaParchet.

Publicitate