Primul cadou pe care i l-am facut copilului: celulele stem.

Tu te-ai gandit daca vrei sa recoltezi celule stem din placentă, atunci cand vei da nastere unui copil? Sau te-ai gandit vreodata sa faci stocarea țesutului de cordon ombilical ca sursă de celule stem? Stii ce inseamna asta? La ce ajuta ai idee? Si daca da, daca ai facut-o deja, ai simtit vreodata ca ai toate motivele din lume sa te feliciti ca ai facut asa ceva? Sa nu fie cazul sa le folosesti, dar sa te bucuri ca … daca ai fi avut nevoie… ai fi avut o solutie?

Te-ai gandit vreodata ca acesta este, de fapt, cel mai bun prim cadou pe care i l-ai putea face copilului tau? Desigur, un cadou pe care nu vrei sa-l folosesti niciodata, dar care iti ofera un confort psihic prin simpla lui existenta!

Prezent. Octombrie 2020

Din camera vecina se aude harmalaie : glasuri de copii, multi copii, rasete, multe vorbe, multe intrebari.

Zambesc.

Incerc sa ma concentrez si sa raspund unui mail, dar e complicat. Sunt mai atenta la ce spun vocile de copii, decat la ce fac eu.

O voce mica, in spate meu si o atingere pe umar ma fac sa tresar.

-E pauza. Ce faci? Raspunzi la un mail?

Vocea mica are aproape 9 ani. Face scoala online. Iar eu lucrez de acasa. E complicat asa, e foarte complicat, dar eu zambesc pentru ca stiu ca singurul lucru important este sa fim sanatosi.

Sanatatea e mai buna ca toate– asa auzeam eu, in copilarie. De la mama sau, poate,de la bunica. Nu mai stiu exact, caci e tare departe copilaria mea.

Toutusi, a fost un moment cand am inteles sensul acestei vorbe/zicale.

Flashback. Primavara lui 2015

Este 2015. Primavara. Hm… cui ii pasa de primavara si cine are timp sa observe ca in natura explodeaza verdele? Sunt internata in spital, cu el. In Fundeni. Pe sectia nefrologie pediatrica.

El nu are nici macar 4 ani. A fost un copil super sanatos pana cand… pana cand n-a mai fost super sanatos! Din pacate, uneori, exact asa se intampla lucrurile.

Sunt pe o canapea, pe un hol, la etajul unde exista ceva ce A. (la cei nici 4 ani) numeste ‘camera de joaca‘. Este o camera in care, 2 zile pe saptamana, cate 2 ore pe zi, este prezenta o asociatie de voluntari. Ofera un program amuzant si educativ pentru copiii internati aici. Este singura „distractie” a copiilor internati aici.

Ma uit in gol. Il astept sa termine si sa iasa. Ma uit in gol si mintile tot goale imi sunt.

Nu reusesc sa inteleg. Nu pot. Nu reusesc sa fiu calma. Nu reusesc sa…

Cu cateva zile in urma aveam un copil perfect sanatos. Acum avem un copil care are sindrom nefrotic.

In cateva zile am citit si am inteles tot ce puteam sa inteleg despre asta. Pana acum cateva zile nici nu stiam ca exista.

Stau cu privirea in gol si incerc sa adun doua ganduri lucide la un loc. Mi se pare ca sunt in cea mai dramatica situatie de pe Pamant, ca alunec adanc, in intuneric. Am cele mai negre ganduri in minte si sufletul mi-e plin de zgura si de scame. Cel mai scump si mai iubit om de pe pamant, are branule in brate. Iar noi asteptam sa aflam daca tratamentul va avea rezultate sau vom ajunge la transplant de rinichi.

Din starea mea ma scoate o voce de langa mine. Pe canapeaua din fata mea e o femeie incercanata (in spitalul acesta toate mamele au cearcane mari si negre), in ai carei ochi nu mai vad nicio luminta. O intuiesc mult mai tanara ca mine. Si vocea ei spune ca ar fi foarte tanara. Vorbeste la telefon. De fapt plange si vorbeste…”ne-au zis ca ne-ar ajuta daca aveam… Cine-a stiut? Daca stiam nu recoltam si eu? Eu n-am facut asta si nu am ce sa mai fac acum!”

Pielea mea e toata de gaina. Golul din stomac este imens. As lua-o in brate, dar sunt incapabila sa reactionez.

Dupa o vreme, ies toti copii din camera de joaca. Al meu iese maimutarindu-se, vine si ma ia in brate. Al ei este cu masca pe fata, slab, palid si… nu mai are zambet pe chip. Este primul copil pe care il vad, in toata viata mea, atat de trist. El este internat pe sectia de hematologie si oncologie pediatrica.

As vrea sa pot da timpul inapoi si sa o ajut sa faca alta alegere, la nastere. Daca avea recoltate celulele stem hematopoietice ce pot trata boli grave – ar fi avut o sansa in plus. Poate ca intunericul din ochii ei ar fi fost inlocuit de lumina. Lumina sperantei.

Inceputul. 2011.

Intr-un mai 2011 aflam ca port in mine o alta viata.

Aveam 37 de ani si ma uitam, fara sa imi vina sa cred, la doua linii pe un betisor.

Daca ma cunosti, ai idee despre ce fel ma raportam eu la copii. Eram oglindirea clara a zicalei „cine are sa-i traiasca, cine nu… sa nu-i doreasca!”.

Copilul, la fel ca si casatoria, nu erau pe lista mea de must do it.

Cu toate acestea, cand i-am auzit inima batand, am fost in al noualea cer!

E greu de explicat. Si poate ca nici nu conteaza asta. Poate ca undeva… candva… cumva… ceva esential se schimba atunci cand o femeie afla ca o alta viata creste in ea.

Brusc am devenit cea mai organizata persoana. Am pus pe hartie… am analizat.

Am setat prioritatile.

Si stii ceva? Prioritate a fost sanatatea lui. De dinainte sa se nasca, sanatatea lui a fost cea mai importanta. De aceea, cand a fost necesar sa il stim bine, am facut amniocenteza. Moarta de frica, asteptand rezultatul cu inima la gura, am facut-o.

Cand am aflat ca este „un xy perfect sanatos din punct de vedere genetic„, am chiut si am trait prima mare relaxare. Ne-am concentrat pe cateva lucruri importante. I-am renovat camera. Am mers la targuri pentru bebelani si i-am luat patut si masa de infasat.

In acea perioada am analizat si am decis sa facem o investitie pe termen lung in sanatatea lui. Am citit mult, ne-am documentat si am decis ca, la nastere, sa recoltam si celule din sange ombilical. Am cautat pe internt, am intrebat cunoscuti deja parinti si am aflat de Cord Blood Center, care ofera chiar si recoltarea placentei si stocarea ei ca sursa de celule stem.

Da, noi am ales sa avem grija de sanatatea lui, intai de toate.

Da, vrem sa nu avem nevoie niciodata de ele.

Da, candva… pe un hol al spitaluilui Fundeni… mi-am dorit sa stiu si sa pot explica cat mai multor parinti ca este bine sa opteze pentru aceasta centura de siguranta, reprezentata de recoltarea, la nastere, de surse de celule stem.

Atunci nu am avut cuvinte, nu am fost in stare sa vorbesc cu acea mama. O fac acum, aici, pentru oricine ma citeste.

SuperBlog2020 , Proba 2- Vine bebe! Cum îi pregătim viitorul, încă din perioada de sarcină

Publicitate