Dacă…

Imagine de Daniela Realpe de la Pixabay

Dacă s-ar fi inventat o mașinărie, o… ceva… care să fie conectată gândurilor unui om și să le poată transcrie în timp real, aș fi -negreșit!- cumpărătoarea ei!

Aș purta-o zilnic cu mine, cum port cheile de la casă!

Moamă, ce nebunie de articole/ scrisori/ mesaje/ cărți aș scrie!

***

Căci…

… nu știu alții cum sunt, dar eu…

când merg pe strada, când gătesc, când NU FAC NIMIC!… tot fac ceva: mintea mea culege și rostogolește permanent imagini, idei, gânduri. Le pune pe muzică, le desenează, le fotografiază, le amestecă, le combină! Dansează cu ele. Râde cu ele. Plânge cu ele. Le ia în brațe, le împinge. Le pupă pe frunte, le mangâie, le vorbește.

Această minte… care…

… ia o bucată de cer albastru cu un nor atârnat șui pe ea, un colț de clădire- văzut din mersul mașinii, chipurile vecinilor de trafic, verdele unei reclame și roșul alteia, râsul unui bărbat, gânguritul unui bebelan din marsupiul cuiva, un cățel al nimănui care trece în fugă strada, o frântura dintr-o melodie ce se aude exact in acel moment la radio, galbenul unei poșete atârnate neglijent pe un umăr de 17 ani, un claxon sau -poate- două.

Le ia. Le vede. Le aude. Le trăiește. Le simte și… le transformă în povești.

În fiecare moment -al trecerii mele pe strazi- nenumăratele imagini vazute/mirosuri simțite/ sunete auzite nasc povești în mintea mea!

Of! NU s-a inventat acea mașinărie pe care să o pot conecta la această imaginație uneori atât de nebună. Care să poată transcrie, în timp real, tot ce ronțăie rotițele din capul meu!

Măh!

Dar dacă, de fapt!, eu aș putea să inventez această mașinărie?!

***

Da… Uneori să mă locuiesc eu pe mine este un fapt extrem de obositor! 😀

Amuzant, dar obositor!

***

Momentul publicitar s-a încheiat!

Programul serii, la fel!

Vă dorim noapte.

De preferat bună!

Publicitate