Cand drumurile duc la… Royal Boutique Hotel.

Ma doare capul! Doamne, cum ma doare capul! Si sunt ingrozita. Nu stiu ce a fost in mintea mea, nu stiu de ce am crezut ca pot sa fac asta! De fapt, daca ma gandesc mai bine, nu stiu nici macar cum am ajuns eu sa fiu cea care face asta!!! Da, ma doare capul! Imi da cineva un algocalmin? Normal ca, in viteza plecarii, mi-am uitat si medicamentele acasa!
Da, mah, bine ca suni si tu acum!! Ia te uita, am ajuns sa vorbesc cu propriul telefon.

Stau pe o banca in Piata Sfatului din Brasov. Am niste liste pe genunchi, un telefon care imi suna cu disperare si un troler langa picioare. Da, am si o mare durere de cap!

Masina m-a lasat cu putin inainte de intrarea in oras. Am cedat-o celor de la service, care au carat-o pe plaforma si m-au anunat ca dureaza cateva zile pana-i gata. Am luat un taxi si am venit la hotelul unde urma sa fie intalnirea cu colegii de liceu. Da, intalnirea aceea la care ne gandeam de acum un an, am tot zis ca o facem, dar nimeni nu se oferea sa se ocupe de organizare. Pana cand m-a apucat pe mine sa le spun ca as putea eu… Ca stiu eu… Ca fac eu…

Ceea ce am si facut. Teoretic! Liste: cine vine, cu cine vine, de cand vine. Cauta locul, gaseste, discuta, rezerva. Vezi ce pot face oamenii prin zona, ca doar vrei sa se distreze si in restul timpului! Ce mandra de mine eram!

Pana azi! Cu doua zile inainte de marea intalnire. Cand ajung la locul respectiv si aflu ca nu exista niciun contract, ca domnisoara cu care discutasem nu mai lucreaza la ei si ca nu a spus nimanui despre toata discutia noastra. Lumea mea a cazut cu zgomot!

Stau pe o banca, in Piata Sfatului, cu multe liste in brate. Si-mi vine sa plang. Si ma strang pantofii! Doamne, cum ma strang pantofii! Dar nu plang, big girls don’t cry!

Prima intalnire. Providenta.

– Va pot ajuta cu ceva?

O vad in ceata. Pentru ca, de fapt, chiar si big girls plang de se rup. Mai ales atunci cand nu mai stiu ce sa faca!!!

Imi da niste servetele. Multumesc si incerc sa opresc potopul de lacrimi.

E o doamna mai in varsta si are un zambet minunat. Si niste fotografii in mana. Imi spune ca tocmai a scos fotografiile de la nunta fiicei. Vrea sa ii faca o surpriza si sa i le ofere intr-un album. E mai bine sa le vada si asa, pe hartie arata frumos, nu-i asa? Au facut nunta la un salon evenimente in Brasov. A fost minunat, fiica ei sigur isi va aminti acea zi toata viata ei!

In timp ce mai uit pe poze si o ascult povestindu-mi, simt ca rasare luminita de la capatul tunelului. Pentru ca locul unde sunt facute arata superb, felurile de mancare ma fac sa imi amintesc ca nu am mancat de cateva ore, iar pozele cu camerele ma fac sa strig Evrika!

-Unde este locul acesta? Cum pot sa ajung acolo?

Si-i povestesc, dintr-o rasuflare, in ce situatie ingrata ma aflu. Doamna nu doar ca se ofera sa ma duca ea cu masina, dar imi si spune ca ma poate ajuta sa imi rezolv problema. Imi vine sa o pup! Ma abtin, dar o strang zdravan in brate! Sunt o norocoasa!

A doua intalnire. Royal Boutique Hotel.

Ajungem. Este dragoste la prima vedere. Ma rog, putem spune la a doua vedere, dat fiind faptul ca vazusem fotografiile doamnei.

Inspir. Expir. Un zambet mare mi se intinde pe fata. Royal Hotel este tot ce poate fi mai frumos in materie de cazare Poiana Brasov . Inconjurat de verde, simt ca respir culoare. Vad, din prima, un loc de joaca exterior si rasuflu usurata: Gabi zicea ca vine cu copiii, Antonia la fel, pot bifa pe listele mele

Copii ocupati, parinti mai relaxati – loc de joaca

Intram. O domnisoara zambitoare ne intampina. Aflu ca a primit un sms de la doamna cu care am venit si ca stie deja ce caut.

-Cate camere aveti? Noi am fost 35 in clasa, dar acum ne adunam 69. Unii vin cu familiile. Avem si familii cu copii. Cateva. Unii sunt chiar mici. Aveti destule camere? Dar tv cu posturi pentru copii, aveti? Spuneti-mi, va rog, aveti?

Da, stiu, vorbesc mult. Sunt precipitata. Pun prea multe intrebari. Sper ca nu se sperie si ca nu ma lasa balta.

-Avem destule camere, stati linistita. Si avem si facilitatile de care ati intrebat. Haideti, mai bine, sa facem un tur, ca sa vedeti cu ochii dumneavoastra ce va putem oferi.

Imi las bagajul in camera mea. Nu-mi vine sa cred. Acum o ora boceam pe o banca in Piata Sfatului, iar acum am deja camera mea. Iau doar un pix, telefonul mobil si listele mele lungi.

Pas dupa pas, strabatem hotelul. Dupa ce facem un tur al camerelor, bifez pe listele mele:

  • Camere duble sau twin, moderne sau vintage- dupa preferinte
  • Camere cu vedere la munte
  • Apartament

Ajungem in restaurant. Cand aflu ce capacitate are, ma relaxez. Daca incap pana la 150 de oameni, inseamna ca noi, cei 69, nu vom avea absolut nicio problema sa ne desfasuram! Cand aflu si ce pot sa ofere ca meniu, ca se pliaza pe toate gusturile fostilor mei colegi, imi iau pixul si mai bifez ceva de pe lista.

Atentie gurmanzi la orizont! Mancare pentru cele mai exigente gusturi

Spatiul de dans este generos. Cum altfel? Doar au fost si nunti aici si se stie ca, la nunti, oamenii tocesc pantofii. Nu stiu ce ma faceam daca nu aveam loc de dans: ai mei fosti colegi sunt pusi pe zbantuiala maxima, vor neaparat sa ne amintim de seratele din sala de sport a liceului tineretii noastre.

-Am aici, pe lista, tot felul de intrebari. Ce sa fac, asa este cand aduni la un loc oameni extrem de diferiti si, in plus, care nu s-au mai vazut de zeci de ani. Fiecare vrea sa se asigure ca, daca nu are chef de stat in gasca, are parte de confortul dorit. Unii sunt fani boardgame-uri, altii sunt dependenti de job si au nevoie de internet, ii mai am si pe cei care sunt iubitori de sport si si-ar dori activitati care implica miscare…

Pixul imi zboara pe liste, facand mici semne de ok, in timp ce domnisoara imi vorbeste despre facilitatile locului.

  • WiFi disponibil în toate zonele
  • Activitati de interior pe toate gusturile: biliard, darts, boardgame. Sauna pentru iubitorii ei.
  • Calarie, ciclism, drumetii in zona
  • Pentru iubitorii de gratare- terasa la soare cu gradina si gratar

Aungem inapoi in holul receptiei. Ma asez si lansez o ultima intrebare. Am fosti colegi care nu stau in tara. Dintre cei ce stau in tara, unii vin cu masina, altii cu trenul. Aud, bucuroasa, ca

…este posibil transferul de la aeroport, de asemenea si transfer din Brasov catre hotel

Ies in curte. La terasa, la o masa, cu pantofii scosi din picioare, respir usurata. Apoi iau telefonul si incep sa sun…

-Buna, Paul. Uite, a aparut o schimbare a locului unde vom face intalnirea. Noteaza, te rog….

-Da, da, sigur! Ii anunt si pe ceilalti, normal! Poftim? Sigur, daca vrei sa ma ajuti, m-ar bucura.

Zambesc.

Inspir.

Expir.

Si astept sa treaca aceste doua zile pana la momentul revederii cu fostii mei colegi.

Durerea de cap mi-a trecut demult, desi nu am luat niciun antinevralgic.

***

Articol scris pentru SuperBlog 2019. Proba 19: Cum am devenit organizator de evenimente

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s