Micul Golf

De cand ma stiu am fost in stare sa stau zi lumina pe plaja (a se citi pe nisip si in apa). Sa zac, in sensul bun. Sa-mi golesc mintea (daca asa  ceva este posibil pentru una ca mine), sa intru intr-o stare de..da, aproape de gratie.
Probabil ca marea este unul dintre putinele locuri in care sunt eu cea adevarata si intreaga. Autentica.
Am schimbat multe locuri „la mare”, pentru a nu-mi pierde starea asta. Am schimbat, uneori, marile. Am incercat si la ocean. Cumva, insa, „marea mea” tot prin tara ramane. Tot cea de aici.Cateva mi-au ramas lipite de suflet. Pe unele le-am pierdut. Sau poate ca ele s-au pierdut de mine.

Conteaza oamenii din jur? Partial  da. Pentru ca, oricat de bine mi-as ridica eu clopotul de sticla (in care ma inchid, atunci cand vreau ) daca urla muzica nashpa in creieri se duce zen-ul. Si mai conteaza oamenii si pentru ca e mai usor sa fii tu intr-o lume care are un sistem de valori apropiat de al tau. 
Daca nu pot merge mereu in locuri cat mai salbatice si mai izolate, macar pot alege locuri pe care le percep ca fiind cu o „energie buna”. 

Candva „fugeam” din Vama. Nu se mai potrivea cu ce eram, nu ma mai incanta. Fugeam catre 2 Mai.
Pe atunci inca mai era terasa de la Nudi. Daca nu ne facea Aura (gazda noastra) cafeaua de dimineata, la terasa aceea o beam. (De fapt, chiar daca facea ea, tot mai luam una si acolo. Poate de dragul muzicii, al terasei, al starii)

In golful acela stateam la plaja, cat mai aproape de cazemata. Terasa aia a disparut. (Pacat..)
Plaja de acolo s-a ingustat si e plina de alge si de un miros care imi cam zapaceste simturile. (Nu in sensul bun)Asa ca am migrat catre Micul Golf.Locul unde, prin 2003 (cand inca mai mergeam in Vama) veneam doar ca sa mancam.
Cumva, dupa atatia ani, golful acesta mi-e un fel de acasa. Samir, cu taraba lui de unde mereu plec cu chestii ( pe care nu prea le port, dar le cumpar)…Barcile si navoadele pescarilor..

Rasariturile..

Muzica buna, la un volum decent..Mancarea……sunt cele stiute de multa vreme.
Mi-e drag locul acesta.Mi-e tare drag.Ma bucur ca, in continuare, gasesc/regasesc aici oameni faini.
Si, deloc in ultimul rand, ma bucur ca aici pot sa fiu eu. Autentica.Fie ca inot in larg-cat mai in larg. 
Fie ca ma balacesc cu kiddo si ne impuscam cu pistoale de apa. 
Fie ca zac la soare si citesc in timp ce el este pe undeva, printre corturi, cu alti copii. 
Fie ca stau la o masa si ma holbez la albastrul marii, asteptand hamsiile. 
Fie ca ma las leganata de un hamac, la umbra, pe terasa. 
Fie ca stau la povesti cu prieteni vechi sau noi.

Da, 2Mai-ul cu Micul (lui) Golf este un loc pe care il port in suflet.  Asa, un fel de „acasa” al meu de la mare.

Ai locuri de suflet?

Ceva…cam ca un fel de „acasa” numarul doi? Care sunt ele?

Publicitate